The importance of the (un)necessary

Franturi din vechi conversatii si trecute promisiuni, prafuite si incarcate de vreme, incalcate se apoi abandonate. S-au adunat multi oameni care nu m-au cunoscut decat pana la trei sferturi, care m-au acceptat si nu prea, lasandu-ma in cele din urma singura. Iar cu singuratatea m-am obisnuit, am crescut puternica dar poate prea salbatica. In timp am invatat sa ma simt bine doar eu cu mine. Nu am avut nevoie de nimeni pentru "entertainment" si nu m-am plictisit. Ca ma merg la un film sau la un concert nu imi trebuie companie, si la restaurant singurul inconvenient sunt tarlanii care cred ca am venit la agatat. A fost greu atunci cand am ajuns sa impart cu cineva toate astea, dar cu eforturi de rabdare am ajuns sa adaug prieteni. The story is classic. Shit happens', it's only natural. Dar eu mi-am pierdut rabdarea.

Later edit: This shitty-cheesy-lame kinda music I'm listening to is really not helping!

I don't know your face no more, or feel your touch that I adore - it's just a place I'm looking for. We might as well be strangers in another town, we might as well be living in a different world.
I don't know your thoughts these days, we're strangers in an empty space, I don't understand your heart - it's easier to be apart.
For all I know...

Etichete: ,