Una musica brutal

In total zece oameni pe scena. Muzica o stiam si era cea care imi placea. Probabil ca nu au reusit sa-mi transmita cine stie ce emotii pentru ca locul lor nu era la Sala Palatului.

Ce mi-a atras atentia poate cel mai mult au fost proiectiile video. Viteza era redata in slow-motion si furia parca era imblanzita. Tango evreywhere. Mazi very tired. Empty too. Sleep for now.

To be continued with Depeche...

Etichete: