What A Day - lungmetraj starring Mazilique

Pai ma trezesc vineri dimineata si pe o vreme de caine o iau pe jos spre o intalnire, pentru ca circulatia era blocata cat sa nu ma pot deplasa cu nimic (metroul nu era la indemana). Dupa o intarziere total aiurea si fara voia mea, iau 18 covrig bine prajiti si cu mac (da!) si ma indrept spre birou. E ziua unei colege, da prajituri tare bune de care eu nu ma ating. Decat poate un pic, pe final de platou si pe furis.

Dupa ce in timpul zilei fug intre doua evenimente dupa care sprintez inapoi la birou, seara de la 18.30, merg la Templul Coral sa vad cum se sarbatoreste Noul An Iudaic. Ca in filmele cu Mazi (if you catch my drift), nimeresc in partea de sinagoga rezervata barbatilor, dupa ce imi pica toate fisele si mi se aprind si cateva beculete, merg sus la locul meu, altaturi de celelate tanti.

Aici bat la cap cateva babute ca sa imi explice si mie ce face nenea ala cu barba alba si palarie mare neagra, da' ala cu tichie de satin si de ce copiii poarta panglici albastre. Dupa ce nu inteleg nimic, o femeie mai tanara, frumoasa, blonda, inalta si cu maini foarte delicate imi spune, printre altele, ca de Rosh Hashana (capul anului) se mananca mar cu miere, ca sa fie dulce noul an. Asta mi s-a parut tare frumos. Imi plus, mi-a placut senzatia de comunitate stransa, very comfortable.

Eh, si prin ploaie inapoi la birou unde mai aveam ceva de facut. Acolo nu eram singura, si spre binele unei zile care nu era deloc placut sa se incheie la ora 21.00, în casa, cu un flybook in poala si o telecomanda in mana, I, A. si S. m-au dus la film. My Super Ex-Girlfriend really sux, dar nu la fel ca de tare ca o seara de vineri in intimitatea propriului apartament inchiriat (in care e ori prea frig, ori prea cald si unde frigiderul e gol sau cel mult cu niste resturi expirate).

Terminam si cu filmul si (din nou moment de inspiratie al I., A. & S.), cautam o carciuma unde sa ne parcam pentru an evening cap. 1st stop - Newton, de unde pastram o buna parere despre un Cosmopolitan, full. Planters de langa Cismigiu, la fel. Cateva sensuri unice ne duc la Edgar's, unde gasim si o masa all to ourselves.

Vin rosu, chit-chat si cateva felii de pizza. De mult u am mai mancat pizza Diavola care sa fie intr-adevar picanta. Very nice. Also, pentru prima data, am gustat ciocolata calda. Toata lumea s-a mirat cum am putut sa traiesc atatia ani fara asta :) Pana acum, toate ciocolatele calde mi se parea niste chestii diluate si nu prezentau nici un fel de interes, dar cea pe care a comandat-o I. era parea tare buna. Imprastia niste aburi parfumati si dupa cum intorcea I. spatula in cana, avea si o consistenta ademenitoare, asa ca am luat o gura. Delicious.

Era cam 1.30 cand ne-am hotarat de acasa (da, sunt de nerecunoscut, am demarat o tentativa de viata sociala). Taxiul m-a lasat acasa si eu de abia asteptam sa adorm si sa lenevesc pana a doua zi la pranz. Cand sa deschid, nu imi mai gaseam cheile. Mi se aprind si restul de beculete si imi aduc aminte ca am le-am lasat pe birou. Silly, silly, stupid Mazi. Asa ca, dupa o scurta evaluare a situatiei, ma apuc de cautat un taxi pe strazile goale si intunecoase. Desigur, mai exista o varianta de mers si dormit la pisica mica sau pisica mare, care amandoua stau la max. 10 minute de mine, insa (pentru ca asa e in filmele cu Mazi), telefonul meu se descarcase :D

In continuarea aventurii de ora tarzie, ajung la birou (cred ca e prima data cand m-am bucurat ca nu lucrez undeva unde dupa ce programul fix pana la ora 18.00 se incheie, se pune lacat pe usa), pun taxiul sa ma astepte si urc la etaj ca sa-mi recuperez cheile. Suspans si punctul culminant al povestii:... cheile nu erau pe masa. Caut dezorientata printre dosare, inca o data in geanta, in buzunare etc. - nimic. Cobor, platesc masina si ma intorc (moment in care portarul deja era cam dezorientat). Caut inca o data cheile, rascolesc tot biroul, caut sub masa, printre hartii, printre hartiile colegilor, inca o data in geanta si-n buzunare. Nimic. E deja 2.00 noaptea. Stiu ca trezesc si ca deranjez, dar sun pisica mica sa vad daca ma poate caza pana dimineata, insa ea e la Vulcan.

Next stop, pisica mare, care insa eram convinsa ca nu va fi de gasit. Vineri seara, in mod sigur e in crasma si nu are telefonul la el sau nu il aude sau e cu prietena si nu raspunde pentru ca au alte lucruri mai bune de facut ;)

Sun o data - nu raspunde. Shit, in afara de pisica mica si pisica mare nu cred ca mai stiu si alte numere pe de rost. Mai sun o data si, pentru ca se pare ca ne aflam intr-un film american, deci cu happy-end :), pisi raspunde. Ii explic situatia si, lucky me, era la doar cateva minute de biroul meu, asa ca a trecut si m-a recuperat de acolo. My hero. N-am avut astfel ocazia unei adevarate nightshift la serviciu, asa ca degeaba ma tot plang.

Am luat setul de chei de rezerva de la pisica mica, dar ale mele tot inca nu au aparut (azi am avut a treia cautare prin birou). Sper ca le-a luat colega mea de banca, care a mai trecut pe la serviciu dupa ce noi am plecat. Zapacita cum sunt, nu e prima data cand fac din astea. Pana acum am mai uitat la birou telefonul si portofelul de multe ori :)

Restul - in episodul urmator (hopefully...)
Oh, and I need to speal to the director of this movie!

Etichete: ,