De prin crasme

Vorbeam cu fosta pisica mare, actual om mare (si rau, pure evil si variatiuni pe tema despre) despre Carul cu bere - el nu a fost si vrea sa mearga, eu am fost si nu imi mai trebuie.

Duminica seara, intr-o toatala lipsa de insipiratie am tarat-o pe Irina la numita carciuma. Eu nu mai fusesem niciodata acolo insa de cateva ori mi-a atras atentia. Ajunse acolo ne-am uitat roata prin sala si am ales o masa, ne-am asezat si am agatzat un chelner care sa ne ia comanda. Bere "Carul cu bere" nu aveau. Strike one. Cum sa nu ai berea casei? Horror. Am comandat Carlsberg gulas si castraveti murati (gourmet cousine :p). In asteptare ne-am uitat sa vedem mai bine unde am nimerit. Ok, monument istoric, dar asta nu schimba senzatia ciudata data de inaltimea cupolei si de ingramadeala de mese, bine punctata de Irina - "ca de gara". Stiu ca asta ar fi farmecul locului, combinatia de popular cu grandios, dar nu. Si la Beckerbrau e ca intr-o hala, dar aici cred ca era feng shuiul rau tare, ca nu m-am simtit bine deloc. Plus ca nu era atmosfera, sau ma rog, era una dubioasa. Peste toate astea, gulasul care mi l-au adus era din alt film si castravetii miroseau urat, a butoi cah. Strike two & three.