Cum a fost

Anca: hey, you're back
Dan: te-ai intors mazilicule?
Sorina: nu zici nimic? povestesteee-mi
Andrei H.: bai, cum a fost?
Urban Delice: welcome back honey
Boo: cum a fost?
Mai jos, intr-un post de 9.700 de caractere, am sa vorbesc despre ski, spa, bere, gulas, Viena, expozitii, shopping, Budapesta and some more shopping.
Pai a fost tare bine si acum mi-e greu sa revin on track. Dizzy, in a very good way :))
Day 1: Am plecat pe la 6.30 din Bucuresti si pe la Brasov s-a stricat o jucarie la partea electrica a motorului, mai exact sonda Lamda pentru cunoscatori. Cum in service-ul de reprezentanta in care am oprit nu aveau piesa ca sa o schimbam, ne-am descurcat vreo trei mii de kilometri si fara ea.
Day 2: Dimineata ne-am trezit in Budapesta si am pornit-o pe autostrada pana am dat de zapada. Well, not really, pentru ca la zapada se ajungea cu o gondola, dar cam asa ceva s-a intamplat.
Ca sa ajungem la statiunea noastra din Tirol am luat directia Viena – Salzburg – Munchen – Innsbruck si dupa doua iesiri gresite de pe autostrada (therefore a sneak preview of Viena si o panorama de la inaltime a Innsbruckului) am ajuns seara la Ötz. Dupa ce ne-am parcat bagajele in camere si skiurile, respectiv placile, la locul lor, am intrat in primul restaurant care ne-a intrat in cale. De acolo a trebuit sa plecam imediat ce am intrat pentru ca era aproape 11 noaptea si ei inchisesera bucataria. Un singur restaurant mai era deschis la acea ora in intreaga statiune, asa ca am esuat acolo in cautare de bere, pe care eu nu am putut sa o beau pentru ca era prea dulce. Si nu doar eu, care poate sunt mofturoasa, dar nici unul dintre cei cu care eram la masa nu s-au incumetat. In schimb am descoperit un vin italian sec bunutz dar si mancare fada. Oricum, eram obositi si ne-am dus sa ne culcam.
Day 3: Pe la ora 13.00 am ajuns pe partia din Solden, unde mi-am incercat noul echipament. Partie larga cu trei telescaune si un skilift. Dupa prima coborare (si ultima pe ziua respectiva) imi tremurau genunchii de parca as fi urcat partia tragand dupa mine un tanc. A fost panica mare cand ma trezeam in varful unei pante pe care nu stiam cum sa o abordez, asa ca o parte considerabila a traseului am coborat-o cam pe cantul skiurilor, de parca faceam snowboard. Din ce am scris pana acum s-ar putea intelege ca am ajuns pe cine stie ce margine de prapastie, insa era o partie notata ca fiind usoara, unde toata lumea era relaxata, mai putin tipa care mergea in plug, descriind niste zig-zag-uri largi, de latul partiei. Spre seara, am descoperit o bere decenta.
Day 4: Mi-am incercat din nou skillurile pe partie si cine nu ma credea ca schiez de sapte ani ca si cum as fi in a doua zi de incercari, s-a convins cu acesta ocazie :) In plus, claparii cei noi erau un fel de capcane ucigase care ma chinuiau sistematic, la modul ca ma strangeau si imi amorteau picioarele foarte repede, chiar in mijlocul partiei. Seara am incercat sa ma resuscitez cu schnitzel und weissbier.
Day 5: M-am reorientat catre bunny slope, o jucarie pentru copii, comparabila cu Bradul din Poiana in ceea ce priveste gradul de dificultate, dar ceva mai mica ca dimensiuni. A fost una dintre cele mai frumoase zile. Chiar si la 2600 de metri, unde eram eu, era un soare puternic, lumea statea in tricouri si all in all era o atmosfera vesela. La un moment dat chiar m-am intins pe o banca de la baza partiei, dar nu pentru mult timp, pentru ca un schior care spre deosebire de mine stia sa puna frana, a oprit langa mine cu o miscare brusca si m-a acoperit cu zapada :))
Seara am plecat la ceea ce se numea Aqua Dome – un spa care ne-a relaxat toate vanataile capatate pe partie. Aici trebuie sa detaliez un pic, pentru ca I looooved it! Avea multe multe piscine, toate cu apa caldutza, calda si fierbinte. Cel mai mult mi-a placut la bazinele cu apa termala exterioare – erau ca trei farfurii cu apa calda, bulbuci si muzica de spalat pe creier in care stateai lesinat de prea mult bine si priveai in sus la un cer pliiiiin cu stele sau in jur, la gradinile cu brazi. La locul minunat mai gaseai si piscine interioare cu tot felul de jacuzzi-uri, fantani arteziene si alte improscatoare, plus un tobogan de copii unde mie mi-a fost frica sa ma dau (cum sa ai pretentzii de la mine pe partie?). Si desigur sauna, sali de fitness (bleaaaks), saune, masaj - inclusiv din ala cu pietre fierbinti si inca ceva care se numea “Bali” si iti asigura “a sensual and deep relaxation”. Intreabarea noastra era daca avea happy end :)). Nu stiu, pentru ca nu mai fost timp sa incercam asta.
Day 6: Pentru ca am fost pacalita ca partiile sunt mai usoare undeva pe la trei mii si ceva de metri, am urcat vreo ora si ceva schimband telescaune si gondole pana am ajuns undeva pe varful unui ghetzar, unde am gasit o partie chiar mai larga decat cea din prima zi, dar si un tunel prin care treaceai pe skiuri/placa si un fel de platforma pe care paseai deasupra unei prapastii. Intr-adevar, a fost ceva mai usor, dar cand claparii ucigasi au spus stop, m-am dus la o terasa unde U2 canta asa frumos si soarele stralucea asa tare ca nu mi-a mai venit sa plec. Noroc ca oricum era tarziu si trebuia sa coboram pentru ca se inchideau gondolele si telescaunele si ramaneam prin munti :)) Aici era the trick. Drumul trebuia sa-l facem in mare parte pe schiuri, si nu pe cablu, cum speram eu. Chiar daca am luat vreo trei-patru trante am reusit sa ajung jos safe, simtindu-ma o o eroina, o ice queen, o craiasa a zapezii. Pentru cine nu remarcase, sunt o zana :D
Dupa un gulas, friptura de vita in sange si de acum traditionale beri am recurs la activitatea preferata apres ski – tha spaaaa! And then some apfelstrudel cu sos de vanilie.
Day 7: Pe la ora zece am plecat spre Viena unde am ajuns dupa amiaza, cautand cu Irina intr-un oras pe care nu-l cunosteam un hotel decent. Dupa ce ne-am invartit, am parcat in buricul targului, la Rathaus (primaria), unde am gasit si un centru de informare turistica. Tipa de acolo, destul de zapacita, nu ne-a fost de prea mare folos cu explicatiile ei, dar macar ne-a dat niste harti cu care ne-am orientat. Am descoperit hotelul, am mutat rapid bagajele si am luat metroul pana la Stefanplatz, unde dupa ce m-am holbat scurt la catedrala am ales una dintre strazile care pornea din piata si am cautat un loc unde sa mancam. Am ales-o pe cea care ducea la Opera si in drum spre am gasit un loc minunat care se numea Nordsee si care avea multe feluri de peste si fructe de mare. A fost asa bun incat am revenit in fiecare zi, in ciuda poftei mele de “ceva nou” :)) Apoi am dat o tura scurta pana la supermarket de unde am luat goodies si ne-am dus la hotel pentru ca eram cam terminate :)
Day 8: M-am trezit pe la ora 6 dimineata si nu am mai putut adormi gandindu-ma la ce oras frumos e dincolo de peretii camerei in care stateam. M-am intors de pe o parte pe alta pana pe la ora 9, cand am plecat cu Irina pe acelasi traseu din ziua precedenta. Am luat breakfastul la Starbucks unde eu am stat 15 minute sa ma hotarasc ce muffin vreau pentru ca in final sa imi iau un ceai verde cu sirop (!) de menta. Acolo chiar mi-a parut rau ca eu nu beau cafea :(
Mergand in cautareau unui alt info point pentru turisti am dat peste muzeul Albertina, unde era o expozitie Andy Warhol – “Popstars”. It really made my day :)) Intre timp, Irina a mers la info point, de unde s-a intors cu o harta si cu un traseu de o zi prin Viena care avea mai multe obiective, toate in walking distance unul de altul. Eu am ramas in urma, pentru ca am intrat la Haus der Musik, dar ne-am intalnit doua ore mai tarziu în Museumquartier, la muzeul de arta moderna. O mica oprire la magazinul muzeului (damn it, nici acolo nu scapam de cumparaturi :P) de unde mi-am luat un Moleskin. Nimic nu ma opreste acum sa fiu Hemingway, Picasso, Wilde si Amelie Poulain, all in one :))
De acolo am plecat pe sub portile Hofburgului ca sa ajungem inapoi in Stefanplatz, unde am urcat in turnul de 60 de metri al domului si unde am dezvoltat niste sentimente claustrofobice pe care nu credeam ca le am. Au ramas foarte multe lucruri frumoase pe care nu am apucat sa le vad, cum ar fi “Sarutul” de Klimt, pe care il las pentru data viitoare cand voi ajunge in Viena (adica in toamna… sper :))
Seafood again and back to the hotel.
Day 9: A fost ziua de cumparaturi, in care ne-am reunit cu grupuletul de la ski, dar mai mult am pierdut vremea. Dimineata pe Mariahilferstrasse, plina cu magazine, insa majoritatea nu pe gustul meu, iar in a doua parte a zilei la Parndorf, un satulet de outleturi de unde nu am avut ce sa cumpar, pentru ca erau aproape numai lucruri urate.
Day 10: S-a terminat cu Viena, am plecat dimineata spre Budapesta, unde am ajuns pe la ora 11. Cum atat eu cat si Irina mai fusesem pe acolo, ne-am orientat rapid spre un Ikea de unde m-am oprit din cumparat exact atunci cand nu mai puteam cara nimic :)) Mai tarziu a urmat un alt mall în am facut febra musculara (hey, don’t judge me, nu am mai fost la shopping din septembrie asteptand the big trip!). Intre timp, am mancat si un delicios tiramisu, plus alte bunatati :))
Day 11: Din nou cumparaturi. La un moment dat, cardul meu nu mai era acceptat la magazine :)) In final tot eu am invins, pentru ca am fost la un ATM si am rezolvat problema.
Seara am facut o plimbare pe malul Dunarii, ne-am uitat la poduri si la palate frumos luminate.
Day 12: Dimineata am plecat spre Bucuresti nu inainte de a ne distra cu toate plasele, plasutele, gentile si rucsacii pe care i-am adunat si i-am umplut si care, evident, nu mai incapeau in masina. Dupa vreo jumatate de ora in care Irina s-a luptat cu bagajele, a reusit sa indese tot in porbagaj si pe bancheta din spate, lasand loc de o palma pana la plafon, cat sa se vada ceva si in oglinda retrovizioare. Evident, pe tot parcursul drumului, jucariile cadeau printre scaunele noastre, peste frana de mana. Chiar daca unii mai carcotasi au zis ca ne opresc la granita pentru contrabanda, am trecut bine si am ajuns acasa undeva intre 19.00-20.00.
Pretty damn good :))

Etichete: , , , , ,