Convietuind cu piticii de pe creier (dar intr-o camera colorata)

Astazi piticii de pe creier mi-au ordonat sa fac o schimbare. Iar eu, care sunt mai desteapta decat niste creaturi mici, zvapaiate si inchipuite, am zis ca le fentez.

Decat sa-mi fac un breton nefericit, care arata bine doar in teorie si in poza de imediat ce am iesit din mainile stilistei, am spus sa fac ceva constructiv. Asa ca inarmata cu un trafalet si o galeata de var, am dat canapeaua la o parte si am inceput sa redecorez peretele bej-plictisitor intr-un lila (pentru cititorii de sex masculin: mov deschis) very Sex and the City (yeah, right! uite de aia nu e bine sa se uite copiii la toate prostiile de la tv).

"Ce fun e atunci faci ceva fara sa te gandesti, chiar daca e against common sense si nu coincide cu ce ti-a spus mama", ii zic eu lui Razvan, care se chinuia in baie sa-mi faca masina de spalat sa merga cu apa, si nu doar prin puterea mintii mele. Acestea fiind zise, am inceput sa manjesc peretele de sus in jos.

Pentru ca initial mi se paruse ca e varul pe care il preparasem e prea deschis la culoare si nici nu o sa se observe diferenta, am turnat toata sticluta cu pigment pana ce a iesit un moviu care nu-mi zicea prea mult. Imediat ce am reusit sa-l intind pe o suprafata de aproximativ un metru patrat, a inceput sa-mi vorbeasca - imi zicea "Milka". Dar nu era timp pentru panicat din pricina culorii, caci am inceput sa ma isterizez fiindca a inceput sa-mi cada tencuiala mai veche, sa se lipeasca de trafalet si sa se intinda peste tot.

Stam, ne relaxam, gandim problema - doar suntem oameni :)) Si imi vine stralucita idee sa iau bucatile de tencuiala cazuta si sa le lipesc inapoi pe perete, pentru ca o sa arate "Asaaa... artsy, ca o instalatie, stii? Uite, e ca un arhipelag de insule". Mda, whatever. Si trec mai departe. Pe final, cand mai aveam de varuit marginile si inca o bucata de perete aproape de podea, imi pica fisa ca nu doar ca nu imi va ajunge varul pentru un al doilea strat, dar nu imi va ajunge nici macar sa-l termin pe primul. Ok, now you can really panic!

Un pahar de cola light mai tarziu, m-am gandit ca oricum pot sa sar vreo doi mp de perete, ca si asa acolo vine canapeaua, si nu se vede, si poate nu ar fi o idee rea sa indoi varul cu apa. Pai nu? Din fericire, intr-un final am reusit sa varuiesc peretele sa arate oarecum decent, insa nu stim cum va iesi cu adevarat pana cand nu dau al doilea strat.

Oricum, dupa ce am mai cumparat var, ca si cum nu era de ajuns, am trecut si la peretele numarul doi. Resuscitand niste coloranti ocru si maro care imi ramasesera de cand m-am mutat, am manjit cu buretele (! ca asa am vazut eu prin reviste ca e cool) ce mi-a cazut sub mana. Well, nu a fost o surpriza pentru nimeni in afara de mine ca rezultatul nu era ca in revista. Nu am avut parte de nici un efect marmorat boem-chic, ci de niste pete care pareau sa le fi facut cineva din greseala. M-am oprit atunci si acolo pentru ca deja era intuneric afara si lumina artificiala nu ma ajuta sa gasesc calea, sau in acest caz nuanta, cea buna.

S-a potolit Mazi aici? Well no. Cum Razvan terminase sa-mi insurubeze la masina de spalat tot ce a crezut de cuviinta, I put him into good use si l-am rugat sa-mi monteze un hamac in sufragerie.
And so he did. Si aici a fost cu emotii pentru ca una dintre gaurile date a cedat si, printre altele, s-a adus in discutie si posibilitatea unui model de svaitzer pe peretele in cauza. Una peste alta, acum am hamac in sufragerie si tare sper sa i se para haios si proprietarului care o sa vina in cateva zile ca sa reinnoim contractul de inchiriere :)))

Acum, cu toata mobila adunata in mijlocul camerei, sper ca maine, in ciuda faptului ca lucrez, sa inchei distractia cu varul si vopselele, pentru ca deja am emotii ca o sa dureze la nesfarsit pana o sa dau de o schema cromatica satisfacatoare.

Etichete: ,