Shopaholisme sau cum sa (nu) dai o gaura in buget

Iti faci o schema compusa dintr-o lista si un traseu. In cazu meu – geanta supersized* via Plaza Romania

*In geanta respectiva trebuie sa incapa un flybook, vreo trei agende, doua-trei telefoane, un portofel budrusit (btw, as avea nevoie si de un portofel nou :), o jumatate de biblioteca, o jumatate de frigider si jumatate din fardurile de care dispun. Da, aceasta este o geanta magica :)

Astfel ca aseara, cand am pus in aplicare planul, nu numai ca socoteala din targ nu s-a mai potrivit cu cea din targ (clasic), dar a si trezit in mine accese shopaholice (vezi Becky Bloomwood, pentru cunoscatori) pe care le credeam adormite pana la urmatorul trip la Budapesta or such.

Dar la naiba, n-am gasit nici o geanta (probabil pentru ca ce caut eu nu exista…) – in schimb s-au agatat de mine trei rochii si cinci perechi de pantofi. Am incercat sa fiu “celebrala” si, fortata de imprejurari, am renuntat la doua rochii – una era prea mica, alta prea mare. De la pantofi n-as fi dat inapoi nici daca aveam entorsa, insa am fi avut o situatie gen sora vitrega a Cenusaresei and that would not have been pretty. Asa ca au mai ramas in joc doar doua perechi .

Fac calculul si amenda totala ajungea la pretul camerei foto high-end supersmechere pe care vroiam sa mi-o comand (wtf?!), egal cu un procent ametitor din salariul meu. Rezultau probleme. Mda, I do know how to pick them :-/

Doua ore m-am invartit prin mall ca o gâsca bleaga si nehotarata. Trei telefoane si un sms mai tarziu, convocand un consiliu de urgenta si invocand vocea ratiunii, am luat un Pepsi light si decizia sa astept shopping spree-ul de peste granita (sad ending, nu? daca era film american ar fi fost happy, ca acolo e mai ieftin – am vazut eu pe froggle.com)

Uf. Pe cuvant – nu mi-a trebuit asa mult will power nici macar atunci cand m-am lasat de fumat.

In concluzie, da – femeile lasate libere la cumparaturi se tampesc. Si da, se agita asa de mult doar pentru o carpa si niste slapi (dar ce slapi frumosi… i-am visat azi noapte).


Crede cineva ca seful meu, citindu-mi pe blog disperarea (ca sa nu-i spun altfel), imi va dubla salariul intr-un moment de inspiratie, gandindu-se ca numarul pantofilor mei este direct proportional cu eficienta la serviciu? Mda, nici eu :(

Dar serifule, daca citesti asta, sa stii ca atunci cand port tocuri la serviciu sunt mult mai inteligenta. Pe verificate. Jur pe rosu Valentino :))

Iaodi, pe scarile rulande din mall, in spatele meu, un cocalar ii explica unui pokemon cum fermoarul de la hanorac trebuie lasat deschis, ca sa ii se vada logoul Nike, si cum lantul de la gat trebui purtat pe deasupra tricoului – “Of of, Gicule, tre’ sa te-nvat eu?” Mda, of of…

Yet intr-o alta ordine de idei, imi aduc aminte ce fun era pe vremuri, mai exact prin anul II de facultate, cand de abia ma angajasem – imediat ce luam banii, mai exact in acceasi seara, ii tocam marunt-marunt. Pe toti. Ah, si tot pe vremea aia purtam si haine colorate. Relicve ale acelei perioade de mult apuse inca mai zac pe fundul dressingului :p

Iar acum, like the evil bitch that I am, o cicalesc pe Andra pentru ca face acelasi lucru cu banii ei. Pisi, sparge-i tu si pentru mine. Am incredere :))

Etichete: