Sziget, pe scurt

De prin liceu ma chinui sa ajung la Sziget si a trecut ceva vreme de atunci. Anul asta, mai mult din intamplare am reusit sa ajung.


Mai erau cateva zile pana incepea nebunia si, fara sa studiez prea mult problema, am luat bilete (de tren! – ca sa fie experienta completa) si am vineri seara m-am inhamat la un monstru de rucsac - cu doar cateva kilograme mai usor decat mine – si am plecat spre Budapesta.

Vreo 14-15 ore cat a durat drumul nu prea am putut dormi, in schimb aveam un zambet tamp dintr-o ureche-n alta. Dimineata pe la vreo 8-9 am ajuns in gara Keleti si am studiat problema. Un autobuz, un metrou si cateva statii de tren HEV mai tarziu am ajuns la insula de pe Dunare, mi-am facut curaj, am luat rucsacul in spate si am intrat.

Insula era mult mai mare decat ma asteptam. De la sine inteles ca am gasit loc de pus cortul abia in capat - fundul gradinii cum ar veni (pentru cunoscatori: mergi pe aleea principala, si mergi si mergi pana nu mai ai unde ca se termina drumul – acolo a campat Mazi).



Dupa un dus rece pentru care am stat la o coada de vreo 50 de persoane, am plecat in recunoastere. Prima tentativa de imprietenire cu festivalul s-a consumat la o masa de lemn, cu mancare ungureasca stropita cu bere din aceeasi productie. Un inceput buuun pentru relatia mea cu Szigetul. Ceva mai incolo ne-am prabusit pe un petec de iarba si pe bune daca nu era tare bine. Atunci a venit si Monsoux in recunoastere, baiat bun cum il stiam a mai adus niste bere la Mazi.


Nu mai tin minte ce-am mai facut, pe unde ne-am mai invartit, dar in prima seara, primul concert la care m-am oprit a fost al Fanfarei Ciocarlia :)) Great energy, toata lumea dansa pe campul din fata World Music Stage.


Ah, dar scriu prostii (de la berea ungureasca, clar). Primul concert a fost de fapt The Hives, unde am ajuns un pic dupa ce showul incepuse deja, asa ca a trebuit sa ma atarn peste gardul de langa scena ca sa vad mai bine si sa-i fac poze lui Howlin' Pelle Almqvist :* Abia dupa aceea a urmat Ciocarlia si cred ca am fost si la Nine Inch Nails, dar acum totul e blurry. Uitandu-ma acum pe program imi amintesc ca am fost apoi la Hooverphonic, concert pe care de altfel il asteptasem cu entuziasm, insa care mi-a cam pierit cand am constatat ca don'soara Geike nu prea era in voce. Dar chiar si asa, Eden tot Eden a fost, si Mad About You la fel, same as Vinegar & Salt. Cam asa s-a incheiat seara. No party for me pe motive de oboseala si pentru ca ma incerca o raceala. Excuses, excuses.

In day 2 s-a mancat, s-au facut poze (muuulte), s-a mai mancat ceva si am nu stiu cum am ratat Babylon Circus, dar asta e. La Razorlight eram insa la scena principala si acolo am ramas pana a aparut pe scena Sinead O'Connor. N-am patit-o pana acum sa am comentarii si reactii asa superficiale la un concert, dar arata atat de rau femeia, ca m-am carat si probabil ca am mai mancat ceva bun pe la corturile din apropiere. M-am intors tocmai cand terminase Nothing Compares to You, pacat – da' asta e. In asteptarea concertului Faithless am dat peste punkerul din postul de mai jos care adevarul e ca m-a cam speriat. Eu ma dusesem sa-i pozez urechile in care atarnau cercurile alea freakishly big, iar el s-a intors si mi-a scos limba. Eu am scos un tipat :))

A nu se uita nici dansul si tavaleala in noroi ;)

La ora noua s-a doborat recordul mondial la sarut simultan – unde 14.902 de persoane (zic organizatorii Sziget) s-au sarutat in acelasi timp, 10 secunde. Just for the record, I only watched :P

Iar Faithless a fost cap-coada cu un show foarte tare, la fel ca si cel pe care l-am vazut la Bucuresti, la B'estival.

Dupa o serie de telefoane in care nu am reusit ba sa ne auzim, ba sa ne intelegem, ba sa ne coordonam, am reusit sa ma intalnesc in marea de oameni cu Boo si Luf, cu care ne-am plimbat pe insula (din terasa-n terasa) pana ce picam toti din picioare de somn. Asa ca s-a terminat si ziua a doua.

Day 3, deja luni, dar tot weekend pe insula, dupa ce am stat de dimineata pana pe la pranz mai mult sau mai putin degeaba, m-am intalnit cu Monsoux la Afro-Latin Village unde mi se scurgeau ochii dupa cocktailurile de fructe smotocite cu vodca si dupa galetusele (cam cat alea cu care ne jucam in nisip cand eram mici) pline cu Capirihna…mmm (nota de subsol: cat a fost la Sziget Mazi a baut extrem de putin, patru-cinci beri tops, pentru ca si-a iesit din mana. sad, sad moment, indeed).

Tot acolo m-am mai holbat la irlandezele roscovane care-si faceau codite afro (hidious), la cei care isi desenau tatuaje cu henna, la lenesii care erau masati in cortul thailandez si la copii frumosi si desculti din cortul marocan care beau ceai si fumau narghilea. Cat m-am mai invartit pe acolo, incepuse concertul !!! (da, asa se cheama), asa ca am taiat-o la scena principala. Placut si asta :).

Am facut apoi pauza de internet si am revenit pentru Tool. Chiar daca nu sunt fana si nu ma dau eu in vant dupa metale, baietii au fost atat de buni incat cam tot ce am vazut si ascultat dupa ei mi s-a parut frectie. Imediat dupa concert am taiat-o la cort pentru ca se lasase frigul si eu eram o floricica in rochita flu-flu la vreo 16 grade. In drum spre m-au agatat niste versuri romanesti care rasunau din Roma Tent. Erau Virtuozi Valahi dar dupa un minut mi-am vazut de drum pentru ca nu prea avea rost.



Day 4, si ultima pe insula, a fost de 24 de ore, ca sa stim si noi o treaba :) Am mai mancat tot ce nu apucasem sa incerc pana atunci si nu mai stiu cum a trecut timpul dar s-a facut seara, si pe la jumatatea concertului Juliette and the Licks (neimpresionant, la un moment dat chiar vroiam sa se termine mai repede) am revenit la scena principala. The Killers, trupa pe care vroiam sa o vad cam cel mai mult din line up-ul zilelor pe care le-am prins eu la Sziget, a fost oarecum dezamagitoare pentru ca muzica mi s-a parut excesiv de electronica comparativ cu ce ma asteptam eu. Anyway, I blame Tool, pentru ca de fapt showul Killers chiar a fost tare. Piese hitoase o gramada, Brandon Flowes cu super energie de sarea cand la clape, cand dintr-un colt in altul al scenei, cand se cocotza pe cate o cutie-podium care era pe acolo (scenografia era gen cabaret-western :p sau, ma rog, asta mi-a sugerat mie). In concluzie, concertul a incheiat foarte frumos festivalul, dar eram eu prea blazata sa apreciez.

De fapt, cam asta a fost problema mea cat am fost la Sziget. Nu prea m-am bucurat de loc si de atmosfera asa cum trebuia. Avem toate premisele si conditiile, dar eu tot o ciufutzica botoasa si mofturoasa am fost :)



Deci tre' sa mai incercam si la anu'


Mai mult pe Flickr

Etichete: , , , , , ,