In love cu ridichi

Una dintre chestiile pe care le apreciez eu cel mai mult la un fel de mancare e the crunchiness factor. De asta "ard" de multe ori chestii. E intentionat, bah! Ca sa fie crocant. Si tot de asta se uita ciudat chelnerii la mine cand le zic ca vreau omleta/painea/friptura etc arsă. Nici nu glumesc si nici nu-s nebuna. Dar daca zic ca vreau "bine facut", ce-mi aduc ei it's not even near what I want.

Insa la ridichi nu e cazul de mofturi. Sunt perfecte. Nu trebuie sa le zic eu nimic, sunt gata crocante. Si faptul ca au o usoara iuţeală makes them perfect (ca si portocalele, ciresele si zmeura, daca tot veni vorba. doar motivele-s diferite :P) Dar ca sa nu spuna cineva ca bat campii (altought it's obvious), am facut o salata de ridichi, pe care le-am combinat cu cealalta pasiune turbata a mea - patrunjelul (care nu e niciodata suficient, la fel ca si rozmarinul. eh, don't bother keeping track, it's plain weird :P)



Later edit: am flashback-uri cu povestea Ridichea Uriasa pe care mi-o citea mama cand eram mica. Hehehe

Etichete: ,