My comfort food: cartofi copti

Adica mancarea aia care ma duce intr-un loc safe, warm & fuzzy, care e familiara, aduce bucurii simple si e indulcita cu un pic de nostalgie.

Asa sunt cartofii copti pe care mi-i amintesc din copilarie. Duminica seara, dupa ce faceam baitza (copiii mici fac baita nu baie, doh), bunicul meu facea cartofi copti si eu ii mancam cu unt si sare pe canapeaua din sufragerie. Cred ca asta era seara de rasfat, pentru ca de obicei nu aveam voie sa mananc decat la masa din bucatarie - sufrageria era pentru Craciun, Paste si zile de nastere, doh (btw - am povestit vreodata ce rochita incredibil de frumoasa, din catifea bordeaux cu dantela alba mi-a facut bunica mea cand am implinit 7 ani? un vis!)

Revenind in zilele noastre, intr-o seara cu prietenii, dupa ce-am terminat toate proviziile de scofeturi frantzusesti si restul de figuri, I went back to the roots cu cartofii la cuptor, with a bit of a twist, desigur.

Dupa cum toata lumea stie, cartofii se pun la cuptor si sanatate, ii mai scoti dupa juma' de ora or so, cand sunt copti. Iar eu, intre timp, am luat un pachet de unt, l-am taiat cuburi, cateii dintr-o capatana de usturoi si vreo doua legaturi de patrunjel. Le-am bagat pe toate la micutul robot de bucatarie/blender cu putina sare, piper si, desigur, ardei iute, si am obtinut o crema fantastica (pentru cine apreciaza usturoiul in exces, asa ca mine, desigur). Am prajit si niste felii de bacon ratacite prin frigider si am scos cartofii din cuptor. Taiati si decojiti un pic cat sa fie indesati cu pasta de unt si o felie de bacon. Atat :)

Etichete: , , , ,