Despre "Chez Mazilique"

Chez Mazilique a pornit fix din plictiseala. Unii oameni isi iau lumea in cap, altii sar cu parasuta, eu am inceput sa fac mancare prietenilor. Inainte de momentul asta, in februarie 2009, nu gateam mai mult de doua ori pe an, mancam aproape exclusiv la restaurant si habar nu aveam cum se face un sos de rosii pentru paste.

Dar toata isteria s-a declansat intr-o seara cu prietenii, cand pe langa spritz am zis sa le dau si ceva de mancare.
Photobucket

Le-a placut, asa ca, flatata de cateva complimente primite mai mult pentru efort decat pentru rezultat, am repetat experienta. Si pentru ca ii agasam zilnic cu povestile mele despre noi feluri de mancare, m-am mutat pe blog, unde cine era interesat putea sa ma asculte. Dar mai mult, blogul s-a vrut a fi o arhiva a experimentelor mele. Jurnalist fiind, era o platforma foarte la indemana.

Dar felul in care am abordat tot “proiectul” a fost unul foarte relaxat. Eu una, chiar nu i-am dat prea mare importanta. Am facut lucrurile interzise – am uitat tot ce-am invatat ca jurnalist: am scris in romgleza, am batut campii pe chestiuni personale, am folosit the F word, mi-am expus toate obiceiurile proaste, de la chain smoking...
Photobucket

Photobucket
...la golit butoaie de bere...
Photobucket
sticle de rose si pahare de prosecco...
plus ocazionala shaorma din Dristor.
Photobucket

Acum, cand privesc in urma, reactiile au fost rapide. Traficul a crescut aproape inexplicabil si absolut organic – fara promovare activa de vreun fel, din partea mea. Si am obtinut o notorietate pe care n-o vizam. In aprilie am inceput sa apar in reviste glossy si am obtinut astfel o expunere la care nu ma asteptam.
Photobucket

Photobucket

Apoi au urmat beneficiile – la un an dupa ce am deschis blogul, am primit oferta de a fi redactor sef al revistei BBC Good Food Romania. Si, evident, n-am ratat ocazia – era un perfect match luand in considerare background-ul meu jurnalistic – lucrez in presa de zece ani – si pasiunea mea pentru mancare.
Photobucket

Daca sunteti curiosi cati bani fac cu blogul, n-am cifre cu care sa va uimesc. Chez Mazilique a fost pornit ca un hobby si asa a ramas. Cine a urmarit proiectul, a putut vedea ca, de-a lungul celor doi ani si ceva, au fost foarte putine advertoriale si bannere. Am refuzat foarte multe propuneri din motive de “etica gourmet” – adica produse care nu rimeaza deloc cu ceea ce as accepta eu pe o farfurie. In general nu am avut o abordare foarte comerciala in ceea ce priveste blogul – am promovat fara retineri magazine, ingrediente, restaurante care mi-au placut si care mi s-au parut interesante pentru cititorii mei. Iar reactiile acestora au fost pe masura onestitatii mele – foarte rar primesc hate comments sau critici neconstructive. Ce-i drept, cand se intampla, e epic :))) Here's my all time fave:
Photobucket
*FYI - am condus un Tico foarte mult timp :))

Photobucket
Ca sa revin putin la monetizarea blogului – nu am fost implicata in multe campanii, dar s-a intamplat sa am beneficii care au derivat din acestea. M-am implicat in proiecte de cooking - am gatit in restaurante, am avut mai multe comenzi de briose decat poate mi-as fi dorit (memorabile raman cele 324 de cupcakes gatite si decorate intr-o noapte alba).

Si non-money-wise, am cunoscut oameni exceptionali – de la prietenii mei foodies...
Photobucket


...la patroni de carciumi si persoane pasionate de mancare buna, de la care am invatzat multe si de care acum ma leaga prietenii destul de puternice.

La inceputul anului 2011 am incercat un viraj in cariera, si pentru cateva luni am fost social media manager la o GolinHarris. Insa, oricat de frumoasa a fost experienta alaturi de ei, mi-am dat seama ca pasiunea mea culinara era ingropata in strategii, rapoarte si prezentari care ma tineau la birou mult dupa ora inchiderii pietelor. Asa ca am luat decizia (emotionala), de a reveni in domeniul in care ma simteam cel mai bine, food writing. Si cu ocazia asta - din nou la BBC Good Food Romania, ca publisher.

Nu stiu cat va mai dura isteria mea legata de mancare. De obicei ma plictisesc repede si, sincer, nici nu credeam ca voi ajunge pana aici :) In mod clar, drive-ul meu a fost alimentat de valul de feedback pozitiv primit de la cititori. Daca acesta nu ar fi existat, mi-as fi pierdut interesul. I'm an attention whore like that :))

Nu prea ma avant in a da sfaturi, dar daca ar fi sa am unul e sa faci lucrurile din placere, pasiune si cu naturalete (stiu ca uneori e un lux). Formula nu garanteaza succesul, dar ii ofera un context propice.

Intrebari, comentarii, aruncari de rosii? :))

Etichete: