Mancarea de la Londra - ziua 3 // Petrus by Gordon Ramsay

Ta-daaa! A durat o vreme pana sa aleg intre cele 12 restaurante pe care Gordon le are in UK, dar in final m-am proptit c-o rezervare la Petrus, unde Executive Chef e Mark Askew, iar Head Chef - Sean Burbidge.

Carciuma e in Belgravia, foarte aproape de statia de metrou Knightsbridge, de Harrods si de alte panarame fancy. Cartierul e elegant, linistit, iar Petrus e usa-n usa cu cel mai nou deschis Ottolenghi (intr-un episod urmator...)

Am ajuns acolo la pranz si de cum am intrat am fost luati in primire de chelnerii care ne-au dezechipat de genti si alte acareturi cumparate-n drum. Ne-au asezat la o masa, au mai facut niste plecaciuni, ne-au turnat apa-n pahare si ne-au adus meniurile.
Timp in care noi ne-am uitat de jur imprejur - bej de sus pana jos, de la mocheta la scaune, fete de masa... mai putin un perete rosu care spargea atmosfera sterila, plus niste bare din inox imbarligate al caror rost ori simt estetic eu nu l-am inteles. In final, e o chestie de gust - locul arata ca restaurantele alea cu nume ca "Select" sau "Parc", unde care mergeam cu parintii cand eram mica. Un clasic sters de praf, I'd say. Si inca o chestie, restaurantul aranjat in forma de cerc are in mijloc un cilindru de sticla - din podea pana-n tavan - in care sunt depozitate vinuri rosii, ca un omagiu adus numelui pe care-l poarta (de exemplu, in dreptul meu am vazut o duzina de vinuri Petrus din 1984, insa cel mai scump din meniu era  un Petrus Magnum din '61 - 49.000 de lire :-|)
Dar trecand la chestii mai omenesti - noi am comandat cate un pahar de vin de 5-6 lire si un meniu simpatic, de pranz (antreu, fel principal, desert + plus niste freebies yummy si neasteptate = 30 de lire plus 12.5% service tax, care cica-i optionala, da' ma indoiesc ca cineva refuza s-o plateasca)

In prima faza, ne-au adus la masa paine si unt sarat, cu o textura perfecta (ii urasc pe aia care tin cubuletele de unt intr-un vas cu gheata ori la frigider - cum draq il mai ungi pe paine?!), plus niste ulei de masline extravirgin.
Inainte de antreu ne-a pus in fata un amuse-bouche: crema de creson cu o dantela de parmezan si o firmitura de somon afumat. And I have to admit, my bouche was very amused :))
Incepand cu primul fel, Iv-care-mananca-orice-cu-mustar-branza-sau-muraturi a facut niste alegeri impecabile si delicioase: a inceput cu terina cu vanat si foie gras (era specialitatea zilei). La final mi s-a comunicat ca tre' sa fac si eu din asta cand ajungem acasa :-\
Eu am ales un raviolo cu prepelita si ciuperci (cam fad)
La felul doi, Iv a marcat pollock la tigaie cu rosii si usturoi copt, sos de patrunjel (cica cel mai bun peste pe care l-ar fi mancat ever)
Eu am luat specialitatea zilei - vita cu legume. Medium rare, ofc.
Ne-au adus pe langa si niste cartofi "fondanti", dupa cum ne-au fost prezentati
Si morcovi caramelizati
Iar inainte de desert - un "palate cleanser" sub forma de sorbet de fructul pasiunii.
Desertul meu a fost cel frumos crème brûlée cu anason si para caramelizata
Desertul lui a fost cel mai bun tarte tatin pe care l-am incercat vreodata: o decadenta carameloasa - de la crusta crocanta, la mar, la popcorn (?!), plus un scoop de inghetata de vanilie.
La final, cand eu incercam sa pastrez loc si pentru un extra-desert de la Ottolenghi-ul de langa, ne-au lovit cu niste petite fours cu ciocolata alba, servite dintr-un bol de argint cu nitrogen lichid. Scamatorii, dar nu ma plang. Regret doar c-am lasat bunatatile de la Ottolenghi pentru alta zi.
La plecare, am primit nu doar gentile inapoi, ci si-o mini-prajiturica la pachet. Rasfat maxim, indeed.
Toata distractia a costat putin peste 80 de lire - doua meniuri de pranz, doua pahare de vin, taxa de serviciu aka spaga din oficiu. Sticla de apa n-a aparut pe nota, la fel nici micile bunatati extra. Chelnerii au fost de-o atentie coplesitoare - nu a fost unu' in toata sala care sa nu treaca pe la noi pe la masa sa ne intrebe de sanatate si mai ales de cum ni se pare ce avem in farfurie. Ne-au tinut scaunele, ne-au deschis usa la baie, ne-au turnat apa in pahare la fiecare sorbitura, mi-au adus unt dupa ce am ras din scurt prima portie - the works. 

Mancarea a fost foarte buna, cu mici comentarii pe alocuri, dar cu exclamatii entuziaste din cand in cand. Merita sa faci o vizita la Petrus daca ajungi la Londra, iar nota de aproximativ 400 de lei m-a facut sa reevaluez mersul la restaurantele overpriced de prin Bucuresti, unde fix de banii astia plec acasa uneori cu nervi si-o durere de stomac.

Acestea fiind zise, tre' sa recunosc ca seara ne-am dat in stamba cu bere, cidru...
...cartofi prajiti, white bait (hamsii as zice) si alte rontzaieli intr-un pub. Burp!

Etichete: ,