Apologia tortului de bezea

Tortul de bezea de la White Horse
Cand eram in clasa intai si am luat premiul intai cu coronita (?!?!), acasa m-a asteptat un platou maaaare cu bezele colorate (mama, te rog sa nu plangi, wtf!)

Si cum un copil de 7 ani high on sugar e greu de ignorat, s-a instaurat o traditie. De ziua mea primeam tort cu bezea, plus extra bezele cand si cand, daca eram cuminte.

Obiceiul s-a pastrat pana azi. Probabil ca daca nu ar fi fost un gust dobandit in copilarie, treaba n-ar fi stat asa, dar 20j de ani mai tarziu, tot aceleasi prostii le am in cap. Acum cativa ani, prietenii au cautat acest tort al copilariei mele in mai toate cofetariile din Bucuresti. Rasfatata cum sunt, am avut norocul sa-l si gaseasca.

Anul asta on my bday (actually in noiembrie anul trecut, dar astea-s detalii :), am umplut pubul de la White Horse de prieteni dragi cu beri in mana (hai si prosecco ;). Am mancat mult si bun (am martori), dar surpriza serii a fost cel-mai-bun-tort-de-bezea-evaaah!
Happy b-day to me!
Oricat de tare as fi vrut sa tin doar pentru mine tortul de bezea de acolo, sa stiti ca-l gasiti in meniu cam in fiecare zi. Enjoy, cuz I know I will (White Horse e periculos de aproape de biroul meu, asa ca urmeaza si povesti cu meniul lor de zi cu zi ;)

Etichete: ,