Istanbul: Perşembe Pazarı

Una dintre cele mai bune mese luate-n din Istanbul n-a fost in cartierul elegant Nişantaşı, pe-o terasa aglomerata cu vuitoane', ci intr-o piata de peste pe malul Cornului de Aur, pe un colt de masa schioapa, asezata intr-o balta de zoaie.

Piata o gasesti usor - e chiar inainte sa urci podul Galata in directia Sultanahmet, in dreapta. Intri printre tarabele cu peste proaspat si pe-o margine de trotuar gasesti proptita o plita incinsa, plina cu tot felul de bibani de mare, dorade si barbuni. Alaturi bolboroseste o cuva cu ulei incins, in care hamsiile se prajesc de dimineata pana seara. Ceea ce mi s-a si intamplat, dupa cum se vede-n farfuria de pe musamaua de mai sus. Hamsii, ceapa, lamaie si o mana de frunze de roka, un fel de rucola turceasca cu un gust mai putin iute. Bliss.

Daca tot ai ajuns in zona, merita sa te asezi si la unul dintre cele trei restaurante din capatul aleii cu peste. Marele plus e ca acolo o sa gasesti si-o halba cu Efes rece.

Merita calcat si pragul restaurantului Tarihi Karaköy Balıkçısı, o strada mai sus (Tersane Cad. Kardeşim Sok. No:45/A, Karaköy). Aici gasesti o priveliste minunata spre Sultanahmet, dar nici urma de meniu. In schimb, vei fi plimbat in bucatarie, unde ti se va arata ce e de mancare. Daca suntem din acelasi film, inseamna ca o sa comanzi cate putin din fiecare. O supa de peste, un medalion de bonito care a stat o luna in sare, iar acum e moale ca untul, niste creveti proaspeti si dulci din Bosfor, tavaliti in ulei de masline, cateva kofte din peste, un dil sis (adica o frigaruie pe care au fost infipte bucati de peste), plus alte farfurii si farfuriute pe care acum nu mi le amintesc, dar din care stiu sigur ca n-a mai ramas nimic. La final, bea-ti ceaiul pe acoperis si uita-te la minaretele de peste balta.

Etichete: , , , ,