Foccacia cu ulei de masline & ierburi aromate. A love story

Asta e cea mai buna paine pe care am facut-o pana acum. N-o fi cea mai buna din lume, da' clar e cea mai buna care a iesit pana acum din cuptorul meu.

E o foccacia cu ulei de masline parfumat cu ierburi aromatice, presarata cu fulgi de sare, dospita peste noapte, coapta cu grija, posesoare de crusta crocanta si un miez pufos.

S-a intamplat asa:

#1 Vineri m-am trezit in brate cu un cos plin cu sticle de ulei de masline Costa d'Oro. We're old friends, il folosesc de multi ani, si pana acum am trecut impreuna prin multe salate, marinade, sosuri, gratare si alte aventuri mononesaturate.

#2 Prin urmare, mi-am facut o salata cu frunze verzi, dovlecei sotati, ton, broccoli perpelit la gratar, rosii cherry, penne integrale, fulgi de migdale si de usturoi putin prajiti, frunze de busioc, toate stropite cu-n dressing de ulei de masline extravirgin, zeama de lamaie, o lingurita de capere si cativa fulgi de ardei iute. A fost bun, dar nu despre asta vorbim aici.

#3 In zilele urmatoare m-am tot gandit ce sa pregatesc cu uleiul care ma inunda in bucatarie. Am tras cu ochiul la Cookie, care s-a aflat in aceeasi situatie - ea si-a batut joc de niste creveti in cel mai delicios mod cu putinta. Check it out. Am fost in inspectie si la Florin, unde s-a lasat cu inghetata de ulei de masline. Da, inghetata. Servita cu dressing de otet balsamic, doh :-))

#4 Ieri seara, la birou, m-a lovit inspiratia. GoodFood can have that effect on you. Asa ca m-am dus acasa, sa-mi fac de treaba in bucatarie.

Am luat o cana. Am turnat in ea 2 pliculete de drojdie uscata. Am adaugat 100ml de apa calda. Am asteptat 5 minute, pana ce au inceput sa apara bule de aer la suprafata. Am turnat continutul canii peste 300g de faina (650, regular stuff). Am amestecat c-o lingura si am pus castronul la frigider, la crescut, unde a stat pana azi dimineata (aproximativ vreo 12 ore).

(imediat dupa asta am mai luat un castron si-am facut acelasi lucru cu 300g de faina integrala - eram curioasa sa vad cum o sa iasa si-n varianta asta. bine am facut)

Dimineata, am scos aluatul din frigider. Deja isi dublase volumul. L-am lasat pe blatul din bucatarie 1 ora, sa revina la o temperatura mai apropiata de cea a camerei si am pregatit uleiul aromat.

Am aliniat urmatoarele: cateva fire de cimbru, cateva de rozmarin (ce bine e sa ai un pervaz bine aprovizionat ;-), cateva frunze de dafin si o sticluta de ulei de masline Costa d'Oro extravirgin, presat la rece si nefiltrat. The really-really good stuff.

Ierburile le-am pocnit in mojar, cat sa iasa putin aromele din ele.

Apoi le-am pus intr-o craticioara cu 200ml de ulei de masline. Am pus-o pe foc si am luat-o imediat ce uleiul incepe sa sfaraie (n-am vrut rozmarin prajit, doar ulei aromat).
L-am lasat putin sa se raceasca si l-am strecurat intr-o sticla (nu arunca frunzele, ca le folosim mai tarziu ;-)

A trecut ora de reaclimatizare a aluatului, asa ca mi-am redirectionat atentia asupra lui. Aluatul de baza l-am completat presarand inca 200g de faina, plus 15g de sare de mare (Camargue, confiscata de la Pain Plaisir ;-)

Am amestecat si am adaugat si 75ml din uleiul aromat.

Dupa care m-am apucat de framantat. Vreo 5 minute. Aluatul era destul de lipicios, dar a devenit elastic si matasos imediat ce am mai adaugat vreo 2 linguri de ulei de masline.

Acestea fiind zise, am acoperit aluatul cu un servet curat si m-am dus sa ma uit la seriale citesc mailurile cat aluatul a stat la dospit. Cam 1 ora.

Dupa momentul de asteptare, l-am transferat in doua tavi unse cu ulei - una pentru aluatul alb, alta pentru cel integral (logic). Iar l-am acoperit, iar am asteptat. De data asta - un singur episod juma’ de ora.


Cand am terminat cu asteptarea (care de fapt e cea mai enervanta parte :p), am uns aluatul cu niste ulei aromat, am presarat niste fulgi de sare Maldon (foloseste sare de mare, sare grunjoasa sau sare-de-care-ti-place-tie), am pus tavile (pe rand) in cuptorul incins la 200°C, pe raftul din mijloc. Pe cel de jos am pus o tava umpluta cu apa (daca ai cuptor smecher, cu aburi, etapa asta e mai simpla :). 

25 de minute mai tarziu, cand foccacia era deja aurie, am scos-o putin la aer, am manjit-o cu restul de ulei aromat, am presarat din ierburile pe care le-am pastrat, si am mai dat-o la cuptor 15 minute. 

Cand a iesit, foccacia alba era cam asa. Un vis carbohidratat.


Iar cea integrala, mai densa si mai golden brown, nu era too bad either. Drept dovada acum, la nici cateva ore, nu mai exista nici urma de ea. It's magic.


Acestea fiind zise, eu abia astept sa mai gasesc un pretext ca sa reproduc foccacia asta care-mi  saboteaza planurile low carb. Pana atunci, stati cu ochii pe pagina de Facebook Chez Mazilique, ca am niste cosuri ca cel primit de mine care as vrea sa ajunga la voi :-)

Etichete: , , , , , , , , ,