Din Paris // Concurs: Povesti din pat

Nu stiu voi ce povesti din pat aveti, dar asta e patul meu de la Paris, circa 2008

Se facea ca era ianuarie si tanara Mazilique (pe atunci de doar 23 de ani, oh la la) se hotaraste sa plece intr-o aventura. Uite asa. Si intr-o dimineata de vineri (in care nu m-am trezit la timp si aproape am ratat avionul) (remember that, Kiz? :) am plecat la Paris. Singura, pentru ca, m-am gandit eu, orasul e suficient cat sa-mi tina companie.

Un zbor cu turbulente mai tarziu (il tin minte, pentru ca a fost prima data cand m-a zdruncinat ca pe un sac de... croissanti) am aterizat pe Charles de Gaulle si am taiat-o spre oras. Am coborat la Opera Garnier si m-am infipt in receptia de la InterContinental Paris - Le Grand Hotel (pentru ca, daca tot pleci intr-o aventura, you do it in style, ma gandeam eu; silly little girl, habar n-aveam ce urma). Si, am uitat sa precizez, eram imbracata intr-o rochie neagra, in picioare aveam tocuri de 10 si in cap - numai tampenii o bereta. Oh, dear. Se pare ca asta intelesesem eu din Sex and the City la momentul respectiv. On the the bright side, pentru ca am fost singura la Paris, acum nu exista poze care sa documenteze penibilul situatiei (selfie-urile nu erau o optiune back then, cu dslr-ul era cam greu).

Revenind - imi las valiza-n camera (ce bine ca turnul Eiffel nu se vedea de pe fereastra, ca sa tip si eu ca proasta, cum am vazut in filme), iau o umbrela (tocmai ce incepuse o ploaie marunta) si pornesc la plimbare prin oras. Ca doar eram in effin Paris - how exciting! Si dau ture in jurul Operei, ma ratacesc prin Galeriile Lafayette, o iau razna cand dau de rafturile cu Diptyque, intru intr-un bistro si incerc sa-mi comand un sandwich cu piept de rata si nuci. (Degeaba ii spun ca il vreau chaud, pentru ca nu ma ajuta, probabil ca trebuia sa fiu in stare sa pun cuvantul si intr-o propozitie). Mananc sandwichul rece si plec inapoi in plimbarea mea de-a lungul bulevardului Haussmann, fumand cu sete tigara dupa tigara (pentru ca pe vremea aia fumam, si daca n-o faceam in Paris, atunci unde?!).

Poate va intrebati unde e povestea cu patul (poate nu - maybe I've lost you la Sex and the City), ei bine, in seara aceea am revenit la hotel. Iar in patul de mai sus mi-am petrecut cam toate noptile (si zilele, din pacate) din Paris. Asta pentru ca a doua zi dimineata, sambata, m-am trezit praf de racita. Atat de tare incat nu m-am putut ridica din pat toata ziua.

Iar cand am reusit, adica duminica, drumul pana la o farmacie si conversatia care a urmat n-a fost chiar aventura pe care mi-o imaginam la Paris (nu-mi amintesc cum am reusit sa le explic ca sunt racita, ca am febra si ca mi-e rau, cert e ca mi-au dat bomboane mentolate pentru gat si tuse, plus niste bulinute homeopate). How do you say "I want the good drugs!" in French?. Of.

Ziua de luni - guess what - tot in pat mi-am petrecut-o. Nici faptul ca micul dejun al hotelului se servea in Cafe de la Paix nu m-a putut ridica. Nici meniul care avea orice-mi trecea prin cap, de la pancakes cu bacon si sirop de artar la foie gras si sushi. Nope.

Marti m-am ridicat doar ca sa fac un drum obositor pana la Musee d'Orsay, unde vroiam sa vad Dormitorul din Arles de Van Gogh. Ce sa spun, arta si cultura. Si dupa aia inapoi in pat.

(Mind you ca pe vremea aia nu aveam Facebook cu care sa-mi pierd vremea, nu adusesem cu mine suficiente carti cat pentru cinci zile de stat degeaba si, oricum, eram prea faultata de febra ca sa ma concentrez pe mai mult de un paragraf. Asa ca am ascultat atat de multe dezbateri la CNN incat pana si eu mi-am dat seama ca treaba cu criza economica care tocmai ce incepea sa devina subiect unic de discutii e ceva cam nasol. Mai era un singur alt canal tv non-french, ceva de travel, care dadea emisiunile in reluare pe repeat pana imi venea greata. Ce-am invatat din asta insa a fost ca la Beirut au ceva shaorma buna. Asa ca Libanul e pe lista din 2008.)

Miercuri dimineata ma simteam ceva mai bine. Asa ca m-am ridicat din pat si am plecat la aeroport. Sfarsitul "aventurii". Finally.

N-am mai ajuns la Paris de atunci. Dar azi dimineata am vazut ca la Centre Pompidou e o expozitie retrospectiva Henri Cartier Bresson si m-am intrebat daca, totusi, nu e momentul pentru o noua aventura. To be decided.
Ai şi tu o poveste dintr-un pat? Incarc-o pe paginade Facebook Paravion.ro sau oricare dintre canalele sale, folosind hashtagurile #povestidinpat si #paravionro. Trimite apoi link-ul la adresa concurs@paravion.ro si cea mai buna poveste castiga un citybreak pentru doua persoane la Amsterdam, oferit de Paravion.ro si KLM România. Pentru regulamentul concursului - click aici.

Etichete: , , ,